IMPRONUNȚÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care nu poate fi pronunțat. [După fr. imprononçable].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPRONUNȚÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi pronunțat. (după fr. impronunșable)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
impronunțábil adj. m., pl. impronunțábili; f. sg. impronunțábilă, pl. impronunțábile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
impronunțábil, -ă adj. Care nu poate fi pronunțat, spus ◊ „[...] replica «Ce ești, nu o târfă?» se oprea totdeauna înainte de ultimul cuvânt impronunțabil.” R.lit. 31 I 85 p. 17 (după fr. imprononçable; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink