IMPROBÁNT, -Ă, improbanți, -te, adj. (Rar) Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. – Din fr. improbant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPROBÁNT, -Ă adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. [< fr. improbant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPROBÁNT, -Ă adj. care nu probează ceva, nu are valoare de probă. (< fr. improbant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Improbant ≠ probant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

improbánt adj. m. probant
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink