IMPRIMÁRE, imprimări, s. f. Acțiunea de a imprima și rezultatul ei. – V. imprima.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPRIMÁRE s.f. Acțiunea de a imprima și rezultatul ei; tipărire; impresiune (2) [în DN]; înregistrare pe disc sau pe bandă magnetică. [< imprima].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPRIMÁRE s. 1. întipărire. (~ a ceva pe suprafața unui obiect.) 2. v. publicare. 3. v. tipărire. 4. înregistrare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPRIMÁRE s. v. fixare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
imprimáre s. f., g.-d. art. imprimării; pl. imprimări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPRIMÁ, imprím, vb. I. Tranz. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări. ♦ A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc. 2. A tipări. ♦ A aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate. 3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din fr. imprimer.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A IMPRIMÁ imprím tranz. 1) A face să se imprime; a întipări. 2) (bucăți muzicale, discursuri, convorbiri etc.) A fixa (prin metode electromagnetice) pe discuri sau pe bandă de magnetofon; a înregistra. 3) (texte, imagini etc.) A reproduce pe hârtie cu mijloace tipografice; a tipări. 4) (mișcări, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv etc.; a transmite. 5) fig. (calități, semnificații etc.) A atribui în mod conștient. Prezentatorul a imprimat emisiunii un caracter religios. [Sil. im-pri-] /<fr. imprimer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE IMPRIMÁ pers. 3 se imprímă intranz. (despre urme, desene etc.) A se reproduce prin apăsare; a se întipări. /<fr. imprimer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPRIMÁ vb. I. tr. 1. A lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. A tipări. ♦ A întipări desene pe o pânză. ♦ A înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 3. (Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i. imprim. / < fr. imprimer, it. imprimere].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPRIMÁ vb. tr. 1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. a tipări. ◊ a întipări desene pe o pânză. 3. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPRIMÁ vb. 1. a (se) întipări. (A ~ ceva pe suprafața unui obiect.) 2. v. publica. 3. v. tipări. 4. v. înregistra. 5. a întipări, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.) 6. v. impulsiona.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPRIMÁ vb. v. fixa, rămâne.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
imprimá vb., ind. prez. 1 sg. imprím, 3 sg. și pl. imprímă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*imprím, a -á v. tr. (fr. imprimer, d. lat. ím-primo, im-prímere, a apesa [!]. V. com-prim, presiune). Întipăresc, las urme: a imprima talpa în nisip, sigilu în ceară, literele pe hîrtie. Tipăresc, las urmele literelor de metal pe hîrtie: a imprima un nume pe hîrtie, a imprima o carte. Comunic, transmit: Dumnezeŭ a imprimat materiiĭ mișcarea. Fig. Produc impresiune, emoționez: a imprima frică, respect.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
imprimá, imprim v. t. (intl.) 1. a lua amprentele digitale. 2. a aresta.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink