IMPLORATÓR, -OÁRE, imploratori, -oare, adj. Care imploră; care exprimă implorarea. – Din fr. implorateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLORATÓR, -OÁRE adj. Care imploră. [< implora + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLORATÓR, -OÁRE adj. care imploră. (< fr. implorateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLORATÓR adj. rugător, (pop.) rugat. (Cu ton ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imploratór adj. m., pl. imploratóri; f. sg. și pl. imploratoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink