IMPLORAȚIÚNE s. f. v. implorație.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLORAȚIÚNE s.f. v. implorație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*implorațiúne f. (lat. imploratio, -ónis). Acțiunea de a plînge. – Și -ație și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLORÁȚIE, implorații, s. f. (Rar) Acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorare, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. [Var.: implorațiúne s. f.] – Din fr. imploration.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLORÁȚIE s.f. Implorare. [Gen. -iei, var. implorațiune s.f. / < fr. imploration, lat. imploratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLORÁȚIE s. v. implorare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. implorațiune (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

imploráție s. f. (sil. -ți-e), art. imploráția (sil. -ți-a), g.-d. art. imploráției; pl. imploráții, art. imploráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. implorațiune (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner