IMPLICÁRE, implicări, s. f. Acțiunea de a implica și rezultatul ei. – V. implica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLICÁRE s.f. Faptul de a implica. [< implica].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

implicáre s. f., g.-d. art. implicării; pl. implicări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLICÁ, implíc, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. – Din fr. impliquer, lat. implicare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IMPLICÁ implíc tranz. 1) A avea drept urmare; a conține în sine drept consecință. 2) (persoane) A antrena în mod conștient (într-o chestiune sau într-o situație nedorită. ~ într-un conflict. [Sil. im-pli-] /<fr. impliquer, lat. implicare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLICÁ vb. I. tr. 1. A cuprinde în sine, a include; a avea (ceva) drept urmare. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces, într-o infracțiune etc. [P.i. implíc. / < fr. impliquer, it., lat. implicare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLICÁ vb. I. tr. 1. a atrage după sine, a include; a avea (ceva) drept consecință imediată. 2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces. II. refl. a se angaja, a se amesteca într-o afacere, într-o situație. (< fr. impliquer, lat. implicare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPLICÁ vb. a cere, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligența ~ reflecția.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

implicá (implíc, implicát), vb. – A atrage după sine, a include, a amesteca. Lat. implicare (sec. XIX). – Der. (din lat.) implicație, s. f. (acțiunea de a implica); implicit, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

implicá vb., ind. prez. 1 sg. implíc, 3 sg. și pl. implícă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*implic, a -á v. tr. (lat. im-plico, -áre, de unde vine it. impiegare și fr. employer, a întrebuința. V. impĭegat, plic, plec). Vîr, amestec (într´un delict): a implica pe cineva într´o afacere incorectă, într´o acuzațiune. Cuprind, atrag, amestec: adevăratu patriotizm [!] implică cea maĭ mare dezinteresare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink