IMPERFECTÍV, imperfective, adj.n. (Despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERFECTÍV ~ă (~i, ~e) lingv. (despre verbe) Care are o formă ce indică că acțiunea este în desfășurare sau se repetă. Aspect ~. /<fr. imperfectif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERFECTÍV, -Ă adj. (Despre aspectul verbelor; și s.n.) Care arată că acțiunea verbului se repetă sau este în curs de desfășurare. [< fr. imperfectif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERFECTÍV, -Ă adj., s. n. (aspect al verbului) care arată că acțiunea se repetă sau este în curs de desfășurare. (< fr. imperfectif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

imperfectív adj. m., f. imperfectívă; pl. f. imperfectíve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

imperfectív adj. n., pl. imperfectíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink