IMPERFÉCT, -Ă, imperfecți, -te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri. ◊ Timp imperfect (și substantivat, n.) = timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din lat. imperfectus. Cf. fr. imparfait.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERFÉCT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este perfect; cu defecte sau neajunsuri; neperfect; nedesăvârșit; inform. 2) Care nu este complet; fără unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; incomplet. ◊ Timpul ~ timp al modului indicativ care exprimă o acțiune trecută durativă. /<lat. imperfectus, fr. imparfait
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERFÉCT, -Ă adj. (adesea adv.) Care nu este perfect; nedesăvârșit. ◊ (Gram.) Timp imperfect (și s.n.) = timp verbal care arată o acțiune neterminată, de durată. [< lat. imperfectus, cf. fr. imparfait, it. imperfetto].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERFÉCT, -Ă I. adj. (și adv.) care nu este perfect; nedesăvârșit. II. s. n. timp verbal al modului indicativ care arată o acțiune neterminată, de durată. (< lat. imperfectus, după fr. imparfait)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERFÉCT adj. nedeplin, nedesăvârșit. (O realizare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Imperfect ≠ desăvârșit, ideal, perfect
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imperféct adj. m. perfect
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imperféct s. n., pl. imperfécte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imperféct, -ă adj. (lat. imperfectus). Care nu e perfect, incomplet, neterminat: casă imperfectă. Care are defecte: operă imperfectă. S. n., pl. e. Gram. Timp verbal care exprimă o acțiune trecută acuma, dar care nu trecuse încă cînd alta se întîmplase: citeam cînd aĭ intrat. Adv. În mod imperfect.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

lira imperfecta v. liră (2).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink