IMPERFECȚIÚNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, scădere, cusur. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. imperfection, lat. imperfectio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERFECȚIÚNE ~i f. 1) Caracter imperfect; lipsă de perfecțiune. 2) Ceea ce este imperfect. [Sil. -ți-u-] /<fr. imperfection, lat. imperfectio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERFECȚIÚNE s.f. Starea a ceea ce este imperfect; defect. [Pron. -ți-u-, var. imperfecție s.f. / cf. fr. imperfection, it. imperfezione, lat. imperfectio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERFECȚIÚNE s. f. starea a ceea ce este imperfect. (< fr. imperfection, lat. imperfectio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERFECȚIÚNE s. v. defect.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Imperfecțiune ≠ perfecțiune
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imperfecțiúne s. f. perfecțiune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imperfecțiúne f. (lat. imperféctio, -ónis). Starea de a fi imperfect, incomplet. Defect fizic saŭ moral. – Și -écție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink