IMPENITÉNT, -Ă, impenitenți, -te, adj. (Rar) Care nu se căiește, care nu are remușcări. – Din fr. impénitent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPENITÉNT, -Ă adj. (Rar) Nepocăit; care persistă în greșeală. [< fr. impénitent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPENITÉNT, -Ă adj. care nu se căiește, nu are remușcări. (< fr. impénitent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

impenitént adj. m., pl. impeniténți; f. sg. impeniténtă, pl. impeniténte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*impenitént, -ă adj. (lat. impóenitens, -éntis. V. penitent. Care persistă în păcat și nu se căĭește: un bețiv impenitent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink