IMPENITÉNȚĂ s. f. Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPENITÉNȚĂ s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăință. [< fr. impénitence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPENITÉNȚĂ s. f. lipsit de căință, de remușcări. (< fr. impénitence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

impeniténță s. f., g.-d. art. impeniténței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*impeniténță f., pl. e (lat. impoenitentia). Caracteru omuluĭ impenitent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink