IMPARȚIÁL, -Ă, imparțiali, -e, adj. Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -ți-al] – Din fr. impartial.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPARȚIÁL ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care nu este parțial; care procedează în conformitate cu adevărul și dreptatea; nepărtinitor; just; drept. [Sil. -ți-al] /<fr. impartial
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPARȚIÁL, -Ă adj. Nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pron. -ți-al. / < fr. impartial, it. imparziale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPARȚIÁL, -Ă adj. nepărtinitor, obiectiv. (< fr. impartial)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPARȚIÁL adj. v. drept.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Imparțial ≠ parțial
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Imparțial ≠ părtinitor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imparțiál adj. m. parțial
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imparțiál, -ă adj. (in și parțial; fr. impartial). Nepărtinitor, care nu ține parte nimănuĭ, ci împarte justiția conform legilor eĭ: judecător imparțial. Adv. Cu imparțialitate, fără părtinire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink