IMORTÁL, -Ă adj. (Rar) Nemuritor, nepieritor. [Pl. -li, -le. / cf. lat. immortalis, fr. immortel, it. immortale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMORTÁL, -Ă adj. nemuritor, nepieritor. (< lat. immortalis, fr. immortel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Imortal ≠ mortal
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imortál adj. m. mortal
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imortál, -ă adj. (lat. immortalis). Care nu e mortal, nemuritor: Dumnezeŭ e imortal. Fig. Etern, perpetuŭ: glorie imortală. S. f., pl. e. Bot. Plevaiță, tavniță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink