IMORALÍST, -Ă, imoraliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al imoralismului. – Din fr. immoraliste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMORALÍST, -Ă adj. Referitor la imoralism, propriu imoralismului. // s.m. și f. Adept al imoralismului. [< fr. immoraliste].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMORALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al imoralismului. (< fr. immoraliste)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

imoralíst s. m., adj. m., pl. imoralíști; f. sg. imoralístă, pl. imoralíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink