IMOLÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A jertfi. 2. A ucide, a măcelări. [Cf. fr. immoler, lat. immolare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMOLÁ vb. tr. 1. a jertfi, a sacrifica. 2. a ucide. (< fr. immoler, lat. immolare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
imolá vb., ind. prez. 1 sg. imoléz, 3 sg. și pl. imoleáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*imoléz v. tr. (lat. immolo, -áre, d. mola, moară, făină, turtă sacră. V. moară). Sacrific (punînd turta sacră pe victimă). Măcelăresc. Fig. Sacrific, renunț: imolez interesu meŭ celuĭ general. V. refl. Mă sacrific.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink