ÍMNIC, -Ă, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn, de natura imnului; festiv. – Din fr. hymnique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÍMNIC ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de imn; propriu imnurilor. /<fr. hymnique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de imn. [Var. himnic, -ă adj. /< fr. hymnique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÍMNIC, -Ă adj. cu caracter de imn; festiv. (< fr. hymnique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ímnic adj. m., pl. ímnici; f. sg. ímnică, pl. ímnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink