IMITATÓR, -OÁRE, imitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care imită pe cineva sau ceva. – Din fr. imitateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMITATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care imită. /<fr. imitateur, lat. imitator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care imită pe cineva sau ceva. [Cf. fr. imitateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care imită pe cineva sau ceva. (< fr. imitateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

imitatór s. m., pl. imitatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imitatór, -oáre adj. Care imitează: maĭmuța e imitatoare, are spirit imitator.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

imitatoáre s. f., g.-d. art. imitatoárei; pl. imitatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink