IMITÁRE, imitări, s. f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitație. – V. imita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMITÁRE s.f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitație. [< imita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMITÁRE s. 1. v. mimare. 2. copiere, imitație, (depr.) pastișare. (~ stilului unui maestru.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imitáre s. f., g.-d. art. imitării; pl. imitări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMITÁ, imít, vb. I. Tranz. 1. A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca de exemplu. ♦ A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ♦ A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din fr. imiter, lat. imitari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IMITÁ imít tranz. 1) (felul de a fi, de a gândi și de a acționa al cuiva) A lua drept model; a adopta în mod servil; a copia. 2) (gesturile, felul de a vorbi sau de a cânta) A reproduce cu măiestrie (provocând efecte comice); a copia. 3) (opera, stilul sau felul de a lucra al unui autor) A accepta în calitate de model; a considera ca fiind demn de urmat. /<fr. imiter, lat. imitari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMITÁ vb. I. tr. 1. A face (sau a încerca să facă) exact ceea ce vede (sau a văzut) că face sau a făcut cineva. ♦ A reproduce vorba, gesturile cuiva; a maimuțări. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist sau al unui scriitor. ♦ A reproduce cu fidelitate, a copia. [P.i. 1 imít, -tez, 3,6 -tă. / < fr. imiter, cf. it. imitare, lat. imitari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMITÁ vb. tr. 1. a-și însuși felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ◊ a reproduce vorbirea, gesturile etc. cuiva; a maimuțări. 2. a lua ca model opera, felul de a lucra al unui artist sau scriitor. ◊ a reproduce cu fidelitate, a copia. (< fr. imiter, lat. imitari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMITÁ vb. 1. (înv.) a (se) pildui. (Îl ~ în toate.) 2. v. mima. 3. a copia, (depr.) a pastișa. (~ stilul lui...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imitá vb., ind. prez. 1 sg. imít, 3 sg. și pl. imítă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imít și -éz, a -á v. tr. (fr. imiter, d. lat. imitor, -ari). Fac saŭ caut să fac exact ceĭa ce face altu: maĭmuța imită omu. Reproduc întocmaĭ: a imita o semnătură. Falsific, contrafac: a imita o marfă. Iaŭ ca model, caut să ĭaŭ stilu (felu) unuĭ scriitor, unuĭ pictor ș. a.: a-ĭ imita pe strămoțĭ, a imita un poet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*imitațiúne f. (lat. imitatio). Acțiunea de a imita. Lucru imitat, falsificat: imitațiune de aur, de astrahan. – Și -áție (acțiunea și lucru imitat) și -áre (acțiunea).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink