IMIGRÁRE, imigrări, s. f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei; imigrație. – V. imigra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMIGRÁRE s.f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei; stabilire într-o țară străină; imigrație. [< imigra].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMIGRÁRE s. v. imigrație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imigráre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. imigrării; pl. imigrări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMIGRÁ, imigrez, vb. I. Intranz. A veni într-o țară străină pentru a se stabili aici. – Din fr. immigrer, lat. immigrare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IMIGRÁ ~éz intranz. A sosi într-o țară străină, pentru a se stabili acolo. [Sil. -mi-gra] /<fr. immigrer, lat. immigrare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMIGRÁ vb. I. intr. A se stabili într-o țară străină, părăsind țara de origine. [Cf. fr. immigrer, lat., it. immigrare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMIGRÁ vb. intr. a se stabili într-o țară străină, părăsind țara de origine. (< fr. immigrant, lat. immigrare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

imigrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. imigréz, 3 sg. și pl. imigreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imigrațiúne f. (lat. immigrátio, -ónis). Acțiunea de a imigra. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

imigréz v. intr. (lat. ímmigro, -áre. V. emigrez). Mă duc într´o țară ca să mă stabilesc în ĭa [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink