IMÉN s.n. v. himen.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*ímen n., pl. e (vgr. ῾Ymén, zeu căsătoriiĭ; lat. Hýmen, Hýmenis). Poet. Căsătorie. – Și himen. Fals -én (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink