IMBROHÓR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în țările noastre cu înalte misiuni politice. – Din tc. imbrohor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

imbrohór (imbrohóri), s. m. – Grăjdar al sultanului. – Var. imbrihor. Tc. imbrihor (Șeineanu, III, 70). Sec. XVII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

imbrohór s. m., pl. imbrohóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imbrohór m. (turc. imbrohor, emir-i ahor, grăjdaru sultanuluĭ, d. ar. emir, emir, șef, și pers. ahor, grajd). Vechĭ. Trimesu [!] sultanuluĭ în țările româneștĭ (p. mazilire, investură ș. a.). – Și imbrihor. Literar și imirahor. V. connetable.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink