IMBRICÁRE s.f. (Constr.) Suprapunere parțială, îmbucare (în genul țiglelor, șindrilelor, solzilor de pește). [Cf. fr. imbrication].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

imbricáre s. f., g.-d. art. imbricării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBRICÁ, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș. – Din fr. imbriquer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBRICÁ vb. tr. a suprapune ceva parțial, în genul solzilor de pește, al țiglelor sau șindrilelor de pe un acoperiș. (< fr. imbriquer, lat. imbricare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

imbricá vb., ind. prez. 1 sg. imbríc/imbrichéz, 3 sg. și pl. imbrícă/imbricheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink