IMBIBÍȚIE, imbibiții, s. f. 1. (Livr.) Îmbibare cu un lichid. 2. (Biol.) Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. – Din fr. imbibition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBIBÍȚIE s.f. (Biol.) Acțiunea de a (se) îmbiba; saturare cu un lichid. ♦ Pătrundere a unui lichid în țesuturi. [Gen. -iei. / < fr. imbibition].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBIBÍȚIE s. f. 1. îmbibare cu un lichid. 2. pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. (< fr. imbibition, lat. imbibitio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

imbibíție s. f. (sil. -ți-e), art. imbibíția (sil. -ți-a), g.-d. art. imbibíției, pl. imbibíții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink