IMBECÍL, -Ă, imbecili, -e, adj., s. m. și f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMBECÍL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care suferă de imbecilitate; cu capacități mintale foarte reduse; cretin; idiot. /<fr. imbécile, lat. imbecillus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMBECÍL, -Ă s.m. și f., adj. (Om) slab de minte, cu capacități mintale foarte reduse; tâmpit. // adj. Care prezintă imbecilitate. [< fr. imbécile, it. imbecille, cf. lat. imbecillus – slab].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMBECÍL, -Ă s. m. f., adj. (om) cu capacități mintale foarte reduse; prost, tâmpit. (< fr. imbécile, lat. imbecillus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMBECÍL adj., s. 1. v. idiot. 2. v. prost.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
imbecíl adj. m., s. m., pl. imbecíli; f. sg. imbecílă, pl. imbecíle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*imbecil, -ă adj. (lat. imbecillis și imbecillus, d. in-, ne, și báculus și báculum, baston, adică „nesprijinit”. V. bacil, bacteriĭ). Slab, păcătos, prost: acest om e un imbecil. Adv. În mod imbecil.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink