IMATERIÁL, -Ă, imateriali, -e, adj. Care există numai în conștiință; spiritual; p. ext. lipsit de formă precisă, de contur, de consistență. [Pr.: -ri-al] – Din fr. immatériel, lat. immaterialis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMATERIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are natură materială; existent numai în conștiință; nematerial; spiritual; ideal. 2) Care nu are o formă precisă; fără contur. [Sil. -ri-al] /<lat. immaterialis, fr. immatériel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMATERIÁL, -Ă adj. Existent numai în conștiință; spiritual, nematerial; (p. ext.) fără consistență, fără formă precisă. [Pron. -ri-al. / cf. fr. immatériel, it. immateriale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMATERIÁL, -Ă adj. existent numai în conștiință; spiritual. ◊ fără consistență, fără formă precisă; impalpabil. (< fr. immatériel, lat. immaterialis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMATERIÁL adj. 1. v. ideal. 2. impalpabil. (Ceva aproape ~.) 3. v. sufletesc. 4. nematerial, nepământean, nepământesc, supranatural.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Imaterial ≠ material
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imateriál adj. m. material
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imateriál, -ă adj. (lat. immaterialis). Care nu e material (ca sufletu și Dumnezeŭ). Adv. În mod imaterial.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink