IMÁN s. m. v. imam.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

imán și imám m. (turc. ar. imam). Preut [!] care recitează rugăcĭunile în geamie. V. hoge.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMÁM, imami, s. m. 1. Preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee. 2. Titlu purtat de unii suverani musulmani (care dețin și conducerea bisericii). [Var.: imán s. m.] – Din tc. imam.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Plural greșit în DEX '98 „imamuri”. - gall

IMÁM ~i m. 1) Șef suprem religios, politic și militar al unui stat feudal arab. 2) Conducător al rugăciunii colective într-o moschee; preot mahomedan. /<turc. imam
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imám s. m., pl. imámi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink