ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric; (rar) iluzoric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUZÓRIU ~e (~i) Care are caracter de iluzie; lipsit de posibilitatea de a fi realizat; înșelător. Planuri ~i. [Sil. -riu] /<lat. illusorius, fr. illusoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUZÓRIU, -IE adj. Nerealizabil; nereal; amăgitor, înșelător. [Pron. -riu. / cf. lat. illusorius, fr. illusoire, it. ilusorio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUZÓRIU, -IE adj. inexistent; nereal; amăgitor; irealizabil; iluziv, iluzoric. (< fr. illusoire, lat. illusorius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUZÓRIU adj. 1. amăgitor, iluzoric, înșelător, neîntemeiat, van, (rar) părelnic. (Speranțe ~.) 2. v. nerealizabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUZÓRIU adj. v. amăgitor, înșelător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. iluzórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. iluzórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iluzóriŭ, -ie adj. (d. iluziune; fr. illusoire). Care tinde să înșele printr´o aparență falsă. Care nu se realizează: promisiune iluzorie. Adv. În mod iluzoriŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink