ILUZIONÁ, iluzionez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A(-și) face iluzii; a (se) amăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A ILUZIONÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se iluzioneze. [Sil. zi-o-] /<fr. illusionner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ILUZIONÁ mă ~éz intranz. A-și face iluzii. /<fr. illusioner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUZIONÁ vb. I. refl., tr. (Rar) A (se) amăgi, a(-și) face iluzii. [Pron. -zi-o-. / < fr. illusionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUZIONÁ vb. refl., tr. a (se) amăgi, a(-și) face iluzii. (< fr. illusionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUZIONÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iluzioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. iluzionéz, 3 sg. și pl. iluzioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iluzionéz v. tr. (d. iluziune; fr. illusionner). Rar. Produc iluziune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink