ILIMITÁT, -Ă, ilimitați, -te, adj. (Rar) Nemărginit. – Din fr. illimité, lat. illimitatus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ILIMITÁT, -Ă adj. (Rar) Nelimitat, fără margini. [Cf. fr. illimité, it. illimitato].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ILIMITÁT, -Ă adj. nelimitat. (< fr. illimité, lat. illimitatus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ILIMITÁT adj. v. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfârșit, nețărmurit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ilimitat ≠ limitat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ilimitát adj. m., pl. ilimitáți; f. sg. ilimitátă, pl. ilimitáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ilimitát, -ă adj. (lat. illimitatus). Fără limite, infinit: puterĭ ilimitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink