ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILICÍT1 adv. În mod necinstit; pe cale nelegală. /<fr. illícite, lat. illicitus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILICÍT2 ~tă (~ți, ~te) Care nu este licit; contrar legii; nelicit; nelegal. Vânzare ~tă. /<fr. illícite, lat. illicitus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILICÍT, -Ă adj. Oprit, nepermis de lege; (p. ext.) necinstit. [< lat. illicitus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILICÍT, -Ă I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILICÍT adj. 1. v. ilegal. 2. ilegal, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ilicit ≠ licit, legal
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ilicít adj. m. licit
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ilícit, -ă adj. (lat. illicitus, d. in-, ne, și licitus, permis. V. licență). Oprit de lege saŭ de morală: cîștig ilicit. Adv. În mod ilicit. – Fals ilicít (după fr.).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink