ILIÁC, -Ă, iliaci, -ce, adj. Care este așezat în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase care formează partea anterioară și laterală a bazinului. [Pr.: -li-ac] – Din fr. iliaque, lat. iliacus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ILIÁC ~că (~ci, ~ce) (despre oase) Care se află în regiunea șoldurilor; situat în partea de mijloc a corpului. [Sil. -li-ac] /<fr. iliaque, lat. iliacus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ILIÁC, -Ă adj. (Anat.) Așezat în partea de mijloc a corpului, sub coaste; din regiunea șoldurilor. ◊ Os iliac = fiecare dintre cele două oase ale bazinului. [Pron. -li-ac. / < fr. iliaque].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ILIÁC, -Ă adj. în partea de mijloc a corpului, în regiunea șoldurilor. ♦ os ~ = fiecare dintre cele două oase ale bazinului. (< fr. iliaque, lat. iliacus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ILIÁC adj. (ANAT.) coxal. (Os ~; regiunea ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iliác adj. m. (sil. -li-ac), pl. iliáci; f. sg. iliácă, pl. iliáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) *iliác, -ă adj., pl. ecĭ, ece (lat. iliacus, d. ilia, pîntece, coaste. V. ie 2). Anat. De la șoldurĭ: osu iliac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) *iliác, -ă adj., pl. ecĭ, ece (d. ileon, ileum). De la ileon: durerĭ iliece (cînd se astupă ileonu).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink