ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în evul mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ilíș (ilíșuri), s. n. – Impozit pe pescuitul în apele statale, și după cît se pare, pe diferite tranzacții comerciale. Tăt. ülüs „parte” (Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, II, 607). După Drăganu, Dacor., VII, 216, din mag. élést „articol”. Pentru impozit, cf. Cercetări istorice, XIII, 140-3. Sec. XV, înv. – Der. ilișer (var. ilișar), s. m. (persoană care strînge impozitul).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ilíș s. n., pl. ilíșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ilíș n., pl. e și urĭ (ung. élés, vĭață, vipt, plăcere. Cp. și cu tăt. ülüš, parte). Mold. Vechĭ. Un bir în banĭ „a căruĭ natură nu se poate determina maĭ de aproape” (Xen. 5, 175). Azĭ. Trans. (Șez. 36, 169). Taĭfas.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink