ILEÓN, ileonuri s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [Pr.: i-le-on] – Din fr. ileon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ILEÓN s.n. Ultima parte a intestinului subțire. [Pron. -le-on, var. ileum s.n. / < fr. iléon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ILEÓN s. n. ultima parte a intestinului subțire. (< fr. iléon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ileón (porțiune a intestinului) s. n. (sil. -le-on), pl. ileónuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ileón saŭ íleum n. (cuv. format d. mlat. ileon și ileum, care pare a veni d. vgr. eiléo, eilýo, răsucesc, fiind-că ileonu e răsucit). Anat. Partea cea maĭ groasă a intestinuluĭ supțire [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink