IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNORÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) 1) Care vădește lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetent, necompetent; neștiutor; ignar. 2) Care nu este cult; lipsit de instruire și de cultură elementară; incult. /<fr. ignorant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNORÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) incult, neînvățat. [Cf. fr. ignorant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNORÁNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de cunoștințe, incult. (< fr. ignorant, lat. ignorans)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNORÁNT adj., s. 1. v. incult. 2. v. incapabil. 3. v. necunoscător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ignorant ≠ erudit, învățat, știutor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ignoránt adj. m., s. m. (sil. mf. i-), pl. ignoránți; f. sg. ignorántă, pl. ignoránte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ignoránt, -ă adj. (lat. ignórans, -ántis). Care ignorează, neștiutor, prost.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink