IÉFTEN, -Ă adj. v. ieftin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ◊ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IÉFTIN ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre lucruri) Care costă puțin; cu preț redus; necostisitor. Produse ~e. ◊ ~ ca braga foarte ieftin. A scăpa ~ a ieși cu minimum de neplăceri dintr-o situație dificilă. (A fi) ~ la vorbă a vorbi mult și (de obicei) fără rost; a-i plăcea să flecărească. 2) fig. Care nu are nimic de preț, important; lipsit de originalitate; obișnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Glumă ~ă. /<ngr. efthinos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IÉFTIN adj. avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, (Transilv. si Ban.) lesne. (Prețuri ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IÉFTIN adi. v. banal, comun, neoriginal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ieftin ≠ costisitor, scump
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iéftin adj. m. (sil. ie-), pl. iéftini; f. sg. iéftină, pl. iéftine
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭéftin și (vechĭ) éftin, -ă adj. (ngr. efthinós, de unde și bg. sîrb. jeftin). Cu preț mic, nu scump: pîne [!] ĭeftină. Ușor, facil: succes ĭeftin. Vechĭ. Îndurător, milos. Adv. În mod ĭeftin: a vinde, a cumpăra ĭeftin. A scăpa ĭeftin, a scăpa cu o pagubă mică. – În vest ĭeften.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink