iedúță s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iedúței; pl. iedúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IEDÚȚ, ieduți, s. m. Diminutiv al lui ied; (rar) iezișor. – Ied + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IEDÚȚ s. (ZOOL.) iedișor, ieduleț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iedúț s. m. (sil. ie-), pl. iedúți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink