IEȘITÚRĂ, ieșituri, s. f. Partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșind. – Ieși + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IEȘITÚRĂ ~i f. Loc ieșit mai în afară (în raport cu suprafața înconjurătoare). /a ieși + suf. ~itură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IEȘITÚRĂ s. ieșind, proeminență, protuberanță, ridicătură, (reg.) bolfă, (înv.) scosătură, scoțătură. (O ~ a unei piese.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ieșitúră s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieșitúrii; pl. ieșitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭeșitúră f., pl. ĭ. Ceva ĭeșit în relief, proeminență, excrescență.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink