IEȘÍRE, ieșiri, s. f. I.1. Acțiunea de a ieși și rezultatul ei. ◊ Registru de intrare și ieșire = registru în care se înscriu hârtiile oficiale sosite sau expediate (într-o întreprindere sau instituție). ◊ Expr. Ieșire la lumină = apariție, publicare a unei scrieri. ♦ Anulare, ștergere dintr-o evidență (spre a trece în alta). ◊ Fig. Soluție aplicată pentru a scăpa dintr-o situație grea. 2. Atac, năvală (din interiorul unei fortificații etc. spre inamic). ♦ Fig. Manifestare necontrolată, violentă (prin vorbe) față de cineva sau ceva; critică violentă (și nedreaptă). II. (Concr.) 1. Loc (amenajat) prin care se iese dintr-o încăpere, dintr-o curte etc. 2. Parte a unei rețele electrice, a unui element de automatizare a unui sistem de transmisiune etc. pe unde sunt transferate, spre exterior, puterea sau semnalul, pe unde se leagă cu un circuit exterior etc. 3. (Electron.) Punct al unui sistem sau aparat prin care un semnal este transferat spre exterior; output (1). 4. (Inform.) Transferul informației din memoria calculatorului spre exterior; output (2). – V. ieși.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IEȘÍRE ~i f. 1) Loc special pe unde se iese (dintr-o clădire, localitate etc.). 2) Data înregistrării hârtiilor oficiale expediate de undeva (dintr-o instituție, întreprindere etc.). 3) Rezolvare a unei dificultăți; soluție pentru a scăpa dintr-o încurcătură. 4) fam. Activitate distractivă. ~ în natură. 5) Atac verbal (față de cineva); manifestare verbală violentă. 6) Bornă terminală a unei rețele electrice sau a unui sistem de transmisie. [G.-D. ieșirii] /v. a ieși
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IEȘÍRE s. 1. eliberare, liberare, scăpare. (După ~ lui din închisoare.) 2. v. defecare. 3. decolorare, spălăcire. (~ unui material textil.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ieșire ≠ intrare
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ieșíre s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieșírii; pl. ieșíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ĭeșíre f. Acțiunea de a ĭeși. Năvală a asediaților contra asediatorilor. Permisiune de a ĭeși: eleviĭ aŭ azĭ ĭeșire. Eŭf. Evacuare a intestinelor: bolnavu a avut ĭeșire. Fig. Atac de vorbe contra cuĭva: nu mă așteptam la această ĭeșire din partea luĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IEȘÍ, ies, vb. IV. Intranz. 1. A părăsi un loc, o încăpere, un spațiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior. ◊ Expr. A ieși afară = a defeca (2). A-i ieși (cuiva) înainte sau a ieși în calea cuiva = a întâmpina pe cineva. ♦ A se duce, a pleca de acasă. 2. A se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit. ◊ Expr. A ieși în relief = a) a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva. A-i ieși (cuiva) ochii din cap (sau sufletul), se zice când cineva depune un efort extrem de mare. ♦ (Despre semănături) A răsări, a crește. ♦ A se naște din..., a-și trage originea; a proveni. 3. A părăsi o poziție, o situație, o stare; a se desprinde, a se elibera. ◊ Expr. A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia. ♦ A se abate de la o hotărâre, de la o decizie etc.; a încălca, a nu respecta. 4. A ajunge, a izbuti, a reuși (într-un anumit fel). A ieșit primul. ◊ Loc. vb. A ieși biruitor (sau învingător) = a birui, a învinge. ◊ Expr. A-i ieși (cuiva ceva) după plac = a-i reuși (ceva cuiva) așa cum a dorit. Cum o ieși, (numai) să iasă, exprimă indiferența sau resemnarea față de un rezultat (nefavorabil) așteptat. ♦ A promova, a avansa, a ajunge. A ieșit ofițer. 5. A rezulta de pe urma unui efort, a unei activități etc.; a obține un câștig material. ♦ (Despre calcule, socoteli) A da rezultat (bun), a se încheia cu o concluzie. 6. A se decolora; a se spălăci. – Lat. exire.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A IEȘÍ ies intranz. 1) (în opoziție cu a intra) A trece din interior în exterior; a pleca afară; a părăsi un spațiu sau un mediu (închis). ~ din clădire. ~ din pădure. Ies la plimbare. ◊ ~ cuiva înainte a întâmpina pe cineva. 2) A ajunge undeva. ~ la marginea șoselei. ~ primul la finiș. ◊ ~ la liman v. LIMAN. 3) A-și face apariția; a se lăsa văzut; a deveni vizibil. Soarele ieși de după nori. ◊ ~ la lumină (sau la iveală) a deveni cunoscut. ~ la suprafață a) a deveni vizibil; a apărea; b) a deveni cunoscut. ~ de sub tipar a fi editat; a apărea pe calea tiparului. A nu-i ~ din cap (ceva) a fi urmărit în permanență (de un gând, de o idee); a fi obsedat. A-i ~ vorbe rele (cuiva) a fi vorbit de rău. 4) A trece de anumite limite. Apa a ieșit din maluri. Aluatul a ieșit din formă. 5) A-și face apariția prin creștere. Grâul iese. Copilului i-au iesit dintii. 6) A se trage dintr-un neam oarecare; a fi de o anumită origine; a-și avea obârșia; a proveni; a coborî; a deriva. ~ dintr-o familie de țărani. ◊ ~ din comun a fi neobișnuit. 7) A înceta de a mai fi într-o stare, poziție sau funcție. ~ din directorie. ~ din criză. ◊ A-și ~ din sărite (sau din fire, din răbdări, din țâțâni) a-și pierde calmul; a se enerva. ~ din joc a) a înceta să mai participe la un joc; b) a nu mai fi părtaș la o acțiune. ~ basma curată a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A-și ~ din minți a) a-și pierde calmul; b) a înnebuni. 8) A rezulta în urma unui efort; a da rezultatul scontat. Scenariul îi iese. ◊ A-i ~ cuiva ceva după plac a-i reuși cuiva ceva. Cum va ieși cum va fi. ~ din mâna cuiva a fi realizat de cineva. A-i ~ pe nas v. NAS. 9) (despre calcule, probleme etc.) A fi rezolvat corect; a da rezultatul cerut. 10) A-și pierde culoarea inițială (la spălat, la soare); a se decolora; a se șterge; a se spălăci. Rochia a ieșit în apă. /<lat. exire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IEȘI interj. afară!, marș!, pleacă!
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IEȘÍ vb. 1. a merge, (înv. și pop.) a purcede. (Să ~ puțin în grădină.) 2. a se elibera, a se libera, a scăpa. (A ~ din închisoare.) 3. a ajunge, a da. (Drumul ~ în sat.) 4. v. germina. 5. v. apărea. 6. a-i apărea, a-i da. (Copacului îi ~ frunzele.) 7. v. țâșni. 8. a se naște, a proveni. (Ce ~ din pisică șoareci mănâncă.) 9. v. defeca. 10. v. urina. 11. a ajunge, a deveni. (A ~ doctor.) 12. v. apărea. 13. v. decolora. 14. a se isprăvi, a se sfârși, a se termina. (Cum o ~, să iasă.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ieși ≠ a intra, a vârî
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ieșí (iés, ieșít), vb. – 1. A părăsi un loc plecînd afară. – 2. A pleca de acasă, a se duce. – 3. A părăsi o poziție, o situație dificilă. – 4. A se elibera, a scăpa. – 5. A se distinge, a se evidenția. – 6. A defeca. – 7. A apărea, a se ivi, a se manifesta. – 8. A se naște, a răsări, a crește. – 9. A proveni, a rezulta. – 10. A se publica, a se face cunoscut. – 11. A părăsi, a abandona, a pune capăt. – 12. A avea o izbucnire neașteptată. – 13. A întrece măsura, a depăși limitele. – 14. (Despre pete) A se șterge, a dispărea. – 15. A ajunge la un rezultat, a obține, a cîștiga ceva. – 16. A se întîmpla, a avea loc, a se produce. – 17. A manifesta anumite calități. – 18. A juca la un joc de cărți cînd vine rîndul cuiva. – 19. A interveni cu o declarație. – 20. La unele jocuri, a cîștiga. – Var. (înv.) eși. Mr. es, ișii, ișită; megl. ies. Lat. exῑre (Diez, I, 164; Pușcariu 770; Candrea-Dens., 815; REW 3018; DAR), cf. it. escire (calabr. ssi, escere), prov., v. fr. eissir, cat., v. sp. exir. – Der. ieșire, s. f. (acțiunea de a ieși și rezultatul ei; încetare; părăsire; rezultat); ieșitură, s. f. (parte ieșită în afară, proeminență); ieșitoare, s. f. (înv., ieșire, poartă; privată).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ieșí vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ies, 3 sg. iése, imperf. 3 sg. ieșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. iásă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ĭes și (vechĭ) es, a ĭeșí v. intr. (lat. ĕx-eo, -ire, d. ex, din, și ire, a merge; it. escire, uscire, pv. vfr. eissir, uissir, cat. vsp. exir. – Ĭes, ĭeșĭ, ĭese, ĭeșim, ĭeșițĭ, ĭese [lit. ĭes]: treĭ chĭurasate ĭese [!] [Ĭorga, Neam. Rom. 5, 1282]. Toate păsările cîntă, Ĭese mîndrele și-ascultă [P. P. din Bc., Neam. Rom. Pop. 5, 710]; ĭeșeam; să Ves, să ĭeșĭ, să ĭasă, să ĭeșim, să ĭeșițĭ, să ĭasă. V. per, sul, reușesc). Trec din ăuntru [!] afară: ĭes afară din casă. Încetez un serviciŭ, mă las de o ocupațiune: a ĭeși de la stăpîn, ĭes din armată. Mă liberez, scap: a ĭeși dintr´o încurcătură. Mă discolorez saŭ dispar (vorbind de colorĭ [!]): albastru ĭese la spălat, la soare (saŭ de soare). Rezult, vin: din vînzare ĭ-a ĭeșit un cîștig bun. Mă răsăîndesc, mă lățesc: ĭ-a ĭeșit nume răŭ. Răsar, apar: ĭ-aŭ ĭeșit bube pe obraz, acest ziar ĭese în fie-care zi. Devin, ajung: acest copil va ĭeși om mare. A ĭeși pe uscat (vorbind de o corabie), a se cĭocni de uscat și a rămînea [!] înțepenită acolo. A ĭeși la capăt saŭ la căpătîĭ, a învinge o greutate, a ajunge la bun rezultat. A nu ĭeși din cuvîntu cuĭva, a nu-ĭ călca ordinu. A ĭeși saŭ a-țĭ ĭeși din mințĭ (ca rus. sŭ umá shoditĭ), a turba, a înebuni [!], a-țĭ perde [!] capu. A ĭeși din chestiune, a începe să vorbeștĭ despre alt-ceva. A ĭeși din balamale, a-țĭ perde sărita, a te înfuria. Foc îĭ ĭeșea din ochĭ, ochiĭ îĭ ĭeșeaŭ din cap de furie, era grozav de furios. Eŭf. A ĭeși afară, a te duce la latrină.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ieșí vb. IV în a ieși cu cineva A avea relații de intimitate cu cineva ◊ „Daniel iese cu Ioana.”
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXODUL (IEȘIREA), carte a „Vechiul Testament” (a doua din „Pentateuh”), relatând ieșirea (în jurul anului 1250 î. Hr.) din Egipt a evreilor conduși de Moise către „pământul făgăduinței”, primirea „Legii”, construirea cortului sfânt.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ieșirea (Exodul), carte a Vechiului Testament (a doua carte a Pentateuhului), scrisă de Moise care, în cele 40 cap. ale sale, cuprinde evenimentul istoric al ieșirii poporului evreu din robia egipteană spre Canaan. Cartea cuprinde legile și rânduielile care stau la baza vieții religioase a poporului evreu: instituirea sărbătorii Paștilor, încheierea Legământului și promulgarea Decalogului, construirea Cortului sfânt și a veșmintelor preoțești ș.a. Este numită și Exodul.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși basma curată expr. a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși cu alai expr. a se isca o ceartă / un scandal / o încăierare (între mai multe persoane).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși cu scandal / cu șucăr mare expr. a se ajunge la un conflict violent.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși din calendar expr. (prst.) a refuza continuarea relației cu un client.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși din joc expr. 1. (cart.) a renunța la continuarea unei partide de cărți. 2. (d. o firmă, o companie, o grupare mafiotă) a ieși din competiție; a da faliment.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși în față expr. (deț.) 1. a accepta o provocare la bătaie. 2. a recunoaște o abatere.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși în treabă expr. (intl.) a ieși la furat.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși la aeriseală expr. (intl. ) a ieși la furat.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A IEȘI LA FURAT a chiti la piață, a fi plecat în vâjâială, a ieși în treabă, a ieși la aeriseală / la cules / la maidan, a ieși pe ogor, a schimba aerul, a scoate.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși la intersecție expr. a avea o întîlnire.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși la interval (cu ceva) expr. a plăti tratația (cuiva), a face cinste (cuiva).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși la maidan expr. (intl.) 1. a se face cunoscut în lumea interlopă. 2. a ieși la jefuit. 3. a practica prostituția.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși la pepeni expr. 1. a face o afacere proastă, a nu reuși într-o acțiune. 2. a sărăci.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși la promincă expr. 1. (d. caii participanți la cursele de trap) a efectua încălzirea dinaintea cursei. 2. (deț.) a efectua plimbarea zilnică în perimetrul penitenciarului.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși la spălat expr. 1. (d. pete de murdărie) a se curăța, a dispărea. 2. (fig.) a nu conta, a nu avea importanță.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a ieși la strâns daruri expr. (intl.) a ieși la furat.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i ieși (cuiva) cartoful expr. (pop.) a i se vedea (cuiva) degetul mare de la picior prin ciorapul rupt în vârf.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i ieși capul prin păr expr. (adol.) a fi tuns zero.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i ieși oasele prin piele expr. a fi sfrijit / slăbănog.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i ieși ochii din cap expr. 1. a se holba (de uimire, de groază etc.). 2. a se speti / istovi muncind.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i ieși părul prin căciulă expr. 1. a i se urî cu așteptatul. 2. a o duce greu.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i ieși pe nas expr. a avea necazuri mari.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i ieși pe ogor expr. (intl.) a ieși la jefuit.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i ieși peri albi expr. a-și face griji; a fi tracasat / suprasolicitat / stresat.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i ieși porumbelul (pe gură) expr. (glum.) a rosti involuntar adevărul sau soluția unei probleme dificile, pe care încearcă s-o rezolve mai multe persoane.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i ieși tărâța pe nas expr. a se enerva.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta expr. a nu reține ceea ce i se spune, a nu asculta sfaturile primite.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-și ieși din fire / din pepeni / din țâțâni expr. a se înfuria, a-și pierde cumpătul
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-și ieși din mână expr. a nu-și regăsi ritmul obișnuit într-o activitate, a-și pierde eficiența.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink