IDIOLÉCT, idiolecte, s. n. (Lingv.) Ansamblu al particularităților verbale ale unui vorbitor. [Pr.: -di-o-] – Din engl. idiolect.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IDIOLÉCT s.n. (Lingv.) Structură a unui idiom așa cum apare la un vorbitor. ♦ Dialectul vorbit de un individ. [Pron. -di-o-. / < fr. idiolecte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDIOLÉCT s. n. folosire proprie a unui idiom de către un vorbitor; dialect vorbit de un individ. (< fr. idiolecte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

idioléct s. n. (sil. -di-o-), pl. idiolécte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink