IDEALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea a ceea ce este ideal. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéalité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IDEALITÁTE s.f. Însușirea a tot ce este ideal (2). [Cf. fr. idéalité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDEALITÁTE s. f. caracter, stare a tot ce este ideal (I, 2). (< fr. idéalité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IDEALITÁTE s. (FILOZ.) imaterialitate, spiritualitate. (~ unui element.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

idealitáte s. f. (sil. -de-a-), g.-d. art. idealității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*idealitáte f. (d. ideal). Calitatea de a fi ideal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink