ICUSÁR s. m. v. icosar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

icusár, V. icosar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] – Din ngr. ikosári.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ICOSÁR s. irmilic. (~ul era o monedă turcească.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

icosár s. m., pl. icosári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

icosár și icusár m. (ngr. ikosári, d. ikosi, doŭă-zecĭ). Vechĭ. Irmilic, o veche monetă [!] turcească de argint în valoare de 20 de leĭ vechĭ în Turcia, ĭar în țările româneștĭ de 17 și chear [!] de 12 leĭ și jum. (Ĭorga, Negoț. 224, și Șăin. Infl. Or. § 92). La 1877 valora 5 sfanțĭ, adică 4 francĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink