IBÚM s. n. Dispoziție a legilor vechilor evrei, potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. – Din fr. ibum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IBÚM s.n.invar. Dispoziție a legilor vechilor evrei, potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. [< fr. ibum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IBÚM s. n. inv. dispoziție a legilor vechilor evrei potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. (< fr. ibum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ibúm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink