ibrictár, ibrictári, s.m. (înv.) slujbașul Curții fanariote care prezenta domnului ibricul de spălat mâinile.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ibrictár m. (turc. tot așa, compus ca și baĭractar). Vechĭ. Acela care turna apă din ibric domnuluĭ ca să se spele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink