IÁDEȘ, iadeșuri, s. n. Os, în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, format din oasele claviculelor sudate în partea inferioară. ♦ Rămășag care începe prin ruperea acestui os. – Din tc. yades.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IADÉȘ ~uri n. 1) Os bifurcat de la pieptul păsărilor. 2) Pariu pus la ruperea acestui os; rămășag. /<turc. yades
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IÁDEȘ s. (ANAT.) (Olt.) cobie. (~ la păsări.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IÁDEȘ s. v. slăbănog.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iádeș (iádeșuri), s. n. – 1. Gen de rămășag (fr. philippine). – 2. Os al pieptului de pasăre, care servește la acest rămășag. – Mr. iadeț, megl. iadeș. Tc. yades „pariu”, din per. iadest (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 922; Graur, GS, VI, 330), cf. ngr. γιαντές, bg. jadec.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

iádeș s. n., pl. iádeșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭádeș și (est) ĭédeș n., pl. urĭ (turc. ĭades, prinsoare, d. pers. ĭadest, îmĭ aduc aminte, d. ĭad, memorie). Prinsoare, rămășag făcut așa: cînd se mănîncă o găină, acela la care se întîmplă să cadă osu cel în formă de furcă de la peptu [!] găiniĭ (numit tot ĭadeș), îl ĭa și dă un capăt altuĭa care trage și frînge osu, și așa zic eĭ că aŭ făcut ĭadeș, adică se învoĭesc să nu primească orĭ să nu apuce în mînă un obĭect de la cel-lalt [!] fără să zică „știŭ”, adică „n´am uĭtat de ĭadeș”. Dacă unu dintr´înșiĭ uĭtă să zică „știŭ”, cel-lalt strigă ĭadeș, și cel care a uĭtat perde [!] prinsoarea și plătește orĭ dă ceĭa ce s´a fixat din ainte [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink