IAD, iaduri, s. n. (În credința creștină) Loc în care sufletele păcătoșilor ar fi supuse la chinuri veșnice; infern, gheenă. ♦ Fig. Situație chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadŭ.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IAD ~uri n. 1) Loc unde se crede că sufletele păcătoșilor sunt supuse, după moarte, la chinuri veșnice; infern; gheenă. 2) Loc cu condiții insuportabile. 3) fig. Stare de nefericire. [Monosilabic] /<sl. jadu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IAD s. (BIS.) infern, (livr.) gheenă, tartar, (înv.) matca focului.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Iad ≠ eden, paradis, rai
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iad s.n. (înv.) otravă, venin.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iád (iáduri), s. n. – Infern, gheenă. Gr. ἄδης, prin intermediul sl. jadŭ (Cihac, II, 145; DAR; Conev 107), cf. bg., sb., rus. ad. – Der. iedui, vb. (Trans., a tortura, a chinui).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iad s. n., pl. iáduri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) *ĭad (o peatră), V. jad.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) ĭad și (vechĭ) ad n., pl. urĭ (vsl. ĭadŭ și adŭ, rus. ad, vgr. ῾ades, ĭad, d. ῾Ades, Hades, Plutone, zeu ĭaduluĭ). Infern, locu unde păcătoșiĭ sufere [!] chinurile eterne pe lumea cea-laltă, după credința ĭudaică și creștinească. Fig. Loc neplăcut, stare nesuferită. Peatra [!] ĭaduluĭ, V. peatră. Talpa ĭaduluĭ, babă răutăcĭoasă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIATRA-IÁDULUI s. v. azotat de argint, nitrat de argint.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
piátra-iádului s. f. (sil. -tra)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iad, iaduri s. n. Loc în care, în credința creștinilor, sufletele păcătoșilor sunt supuse la chinuri veșnice; infern, gheenă, tartar. ◊ Valea iadului v. vale. – Sin sl. jadŭ.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Talpa iadului, personaj feminin nefast în mitologia românească, închipuit ca un fel de mamă a dracilor și cumulând atributele cele mai nefaste ale Iadului, ca: răutate, perfidie, spiritul răzbunării, dar și lașitate.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a trece prin toate chinurile iadului expr. a suferi un lung șir de persecuții; a avea parte de multe necazuri și nenorociri.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iadul pe pământ expr. (pop.) situație chinuitoare / greu de suportat.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
talpa iadului expr. 1. (basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor. 2. om foarte rău / păcătos. 3. babă rea.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink