IACOBÍN, iacobini, s. m., adj.m. 1. S. m. Călugăr dominican. 2. S. m. Membru al celei mai radicale grupări revoluționare franceze, în perioada revoluției din 1789-1794; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 3. Adj.m. Care aparține iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IACOBÍN1 ~i m. 1) ist. Membru al clubului revoluționar democrat de orientare radicală din timpul revoluției burgheze din Franța de la sfârșitul sec. XVIII. 2) înv. Partizan al unei democrații centralizate. /<fr. jacobin
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IACOBÍN2 ~ă (~i, ~e) ist. Care este caracteristic pentru iacobini; de iacobini. /<fr. jacobin
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IACOBÍN s.m. 1. Călugăr dominican. 2. Membru al celei mai radicale grupări revoluționare din timpul revoluției franceze, care a dus lupta contra monarhiștilor și feudalilor. ♦ (Fig.) Revoluționar consecvent. [Var. jacobin s.m. / cf. fr. jacobin].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IACOBÍN, -Ă s. m. f. 1. călugăr dominican. 2. membru al celei mai radicale grupări din timpul Revoluției Franceze, care a dus lupta contra monarhiștilor și feudalilor. 3. (fig.) partizan înfocat al democrației. (< fr. jacobin)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iacobín s. m., adj. m. (sil. ia-), pl. iacobíni; f. sg. iacobínă, pl. iacobíne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ĭacobín, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu sfîntuluĭ Dominic. S. m. Membru al uneĭ asociațiunĭ politice de revoluționarĭ asasinĭ ferocĭ care-șĭ țineaŭ ședințele în foasta [!] mînăstire a ĭacobinilor, pe strada Saint-Honoré, la Paris, la 1789. Fig. Demagog exaltat și feroce. Adj. Opiniunĭ ĭacobine.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink