ișpán, ișpáni, s.m. (înv.) 1. prefect, fișpan. 2. nobil. 3. logofăt, jupân, administrator.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stăpînea sau administra un ținut. Cine va ține vrăji, aceia să să de șpanilor, să nu să vor lăsa. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE. Din mila... șpanului săcuilor. SA, 2r. Ishpan. Castellanus. Comes. AC, 344; cf. PP, 3. ♦ (Mold.) Nobil. Izvorîia den toată lumea la Italiia, pentru să fie în volniciia Italiei șpan, adecă nemiș, cum dzic leșii șlehtici. NCL I, 47; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. Variante: ișpan (AC, 344; PP, 3). Etimologie: magh. spán, ispán. Cf. șleahtic.
Sursa: DLRLV (1987) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink