HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruit1, hurduitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HURUIÁLĂ s. v. huruitură.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
huruiálă s. f., g.-d. art. huruiélii; pl. huruiéli
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
huruĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a hurui. Fig. Huruĭala caseĭ, greu caseĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink