HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit1. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HURDUITÚRĂ s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hurduitúră s. f., g.-d. art. hurduitúrii; pl. hurduitúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink