hurc s.n. (reg.) vânătoare cu gonaci; hăitaș, hăituială, goană.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hurc n., pl. urĭ (cp. cu ung. hurok, ac. hurkot, laț, adică „vînătoare cu lațurĭ”). Ban. Olt. Vînătoare cu hăĭtașĭ, goană. (NPl. Ceaur, 53).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink